WEBPAGE LEAD
CITIZENS NETWORK
WATCHDOG POLAND

biuro@watchdogpoland.pl
UL. URSYNOWSKA 22/2
02-605 WARSAW
DESIGN: RZECZYOBRAZKOWE.PL

Exemple de metode sociale

Asistența juridică acordată emigranților – mărturiile destinatarilor asistenței ca și dovadă a preciziei activității organizației

Organizația poloneză – Asociația pentru Intervenții Juridice – acordă de peste 6 ani asistență juridică emigranților. Clienții ei sunt de obicei persoanele, care fiind în Polonia nu au îndeplinit vreo formalitate sau nu știu cum să o îndeplinească. Însă efectele acestor neglijențe pot duce la consecințe serioase – interdicția de intrare în țară, imposibilitatea de a se stabili, despărțirea de familie.

Organizația respectivă primea deja de mulți ani din partea ministerului polonez co-finanțare în domeniul desfășurării asistenței în cadrul Fondului pentru Azil, Migrație și Integrație (FAMI) pentru desfășurarea Centrului de Informare pentru Străini. În anul 2015 brusc a rămas fără bani. Iar ea acorda ajutor miilor de clienți pe an. În această situație s-a adresat societății pentru a obține finanțarea cuvintă și a pus în mișcare o acțiune de crowfunding. A reușit să strângă în jur de 10 mii de dolari de la 341 de persoane pentru plata prestației avocaților pe o perioadă de o jumătate de an. A folosit de asemenea faptul că de mulți ani deja implica în acțiunile realizate de ea și foarte mulți cetățeni străini. Și tocmai ei, prin mărturiilor lor au demonstrat faptul că acțiunea este importantă:

Educația copiilor cu vârsta de șase ani – mobilizarea cetățenească într-o perspectivă mai îndelungată de timp îi obligă pe decidenți să schimbe politica

În anul 2009 guvernul polonez a început să implementeze reforma școlară, care consta în micșorarea vârstei începerii obligației școlare începând cu 6 ani (până atunci ea era de 7 ani). Împotriva acestei politici a fost înființată o mișcare socială. A fost depus chiar și un proiect de lege din partea cetățenilor, însă parlamentul nu s-a ocupat de el.

În anul 2015 s-a schimbat guvernul și a retras întreaga reformă, realizând postulatele mișcării sociale și introducând modificări rapide, fiind de părere că nu este nevoie de consultări. Acest lucru urma să fie demonstrat de enorma susținere pentru mișcarea de protest față de reforma anterioară și susținerea proiectului cetățenesc al legii de către 350 de mii de persoane (proiectele de lege depuse de cetățeni trebuie să strângă 100 de mii de semnături). Implicarea socială a fost hotărâtoare pentru soluții juridice foarte concrete.

Cu toate acestea dezbaterea nu s-a încheiat aici. În ciuda adoptării de facto a unei noi legislații, în baza emoțiilor legate de modificările de natură legislativă, partizanii micșorării vârstei obligatorii a școlarizării au organizat o audiere cetățenească, permițând astfel să aibe loc o adevărată dezbatere. La aceasta au participat 200 de persoane, în jur de 40 au luat cuvântul.

Totul a durat peste 4 ore și a fost transmisă live.

Acum orice persoană poate asculta diferitele păreri. Pentru că au fost invitați atât partizanii cât și oponenții modificărilor legislative, deoarece

„Principiul cardinal al audierilor publice constă în acordarea de șanse egale în mod ideal atât pentru răspunsurile partizanilor, cât și ale oponenților soluțiilor propuse”.

Toate părerile strânse în timpul audierilor au fost puse pe hârtie și înmânate parlamentarilor, reprezentanților guvernului și puse la dispoziția opiniei publice. Organizatorii și-au exprimat speranța că, părerile expuse în timpul audierii vor reprezenta o voce importantă în modificările care anunțate și care vor fi ulterior implementate de către guvern în domeniul educației.
Ce-i drept deciziile au fost luate în mod definitiv, însă într-o perspectivă mai lungă de timp, guvernanții s-au convins că există un cineva, care trebuie luat în seamă, iar ignorarea vocilor societății în problemele legate de educație este pur și simplu nerentabilă din punct de vedere politic.

Poate fi o persoană cu dizabilități independentă – imaginarea problemei nu ne permite să o ignorăm prea ușor

În mai 2012, organizația bulgară Centrul Vieței Independente a organizat un protest în fața Parlamentului de la Sofia, la care au participat câteva zeci de persoane cu dizabilități vizibile. Acele persoane au fost închise în niște cuști, lucru care dorea să reprezinte că politica față de persoanele cu dizabilități este de neacceptat. Ele sunt efectiv încuiate (întemnițate) în case (acets lucru doreau să îl prezintă micile cuști pentru 1 sau 2 persoane) sau în casele de ajutor specializat (cuștile mai mari pentru 5 – 6 persoane).

Na fotografii ludzie w klatce

Fotografiile de la acest protest provin de pe pagina http://www.enil.eu/news/de-institutionalisation/who-keeps-us-in-cages/

În acest fel a fost mai ușor să se prezinte în ce constă problema. Ce-i drept politicienii bulgari în continuare nu întreprind nici un fel de acțiuni serioase, pentru a îmbunătăți situația, însă s-a reușit o expunere mai bună a ei către opinia publica. Centrul Vieței Independente revine permanent în acțiunile sale de advocacy la eliberarea persoanelor cu dezabilități din închisorile care sunt reprezentate de casele și instituțiile în care acestea locuiesc. La ora actuală organizația poartă discuții cu decidenții pe tema legii privitoare asistenții persoanelor cu dizabilități.

Condițiile de naștere – punerea în mișcare a emoțiilor din scrisorile pacientelor și îndemnarea spitalelor de a se întrece în rezolvarea acestei probleme
Una dintre cele mai eficiente acțiuni de advocacy față de un tip anume de instituții, în cazul de față a spitalelor de obstretică-ginecologie a fost acțiunea Nașterea în condiții Umane. Ea a fost începută de către o organizație non-guvernamentală (deși ulterior pe baza acesteia a fost fondată o organizație) și un cotidian național. Iată ce scrie despre acestaă acțiune unul dintre redactorii de atunci ai cotidianului:

„Nașterea în condiții Umane” a fost un semn de protest. În mai 1994 am scris în cotidianul „Gazeta Wyborcza”: „Femeia a fost țintuită preț de multe ore în pat în poziția culcată pe spate, deși este o poziție nenaturală și îngreunează nașterea. Medicul, care în ciuda protestelor femeii, îi apasă puternic burta, pentru a urgenta nașterea. Sau îi administrează un medicament, pentru că i se termină garda. Rutina legată de tăierea perineului. Moașa, care îi interzice să țipe, deși țipatul ajută. Imediat după ce vine pe lume copilul este luat de lângă mamă”.
Am îndemnat lumea să protesteze: „A sosit timpul ca opinia publică să facă presiuni asupra instituțiilor din domeniul sănătății. Pentru că mai sunt multe spitale care mai amintesc încă de fabricile de copii, iar nașterea este un prilej de umilire”. Am anunțat că vom scoate un „Ghid al spitalelor de ginecologie-obstretică”: „El se va baza pe scrisorile primite de la cititoarele ziarului nostru, în care își vor descrie nașterile “. Și am adăugat, pentru mobilizare: „Vom oferi 20 de premii a câte 5 milioane de zloți fiecare” (aceasta era valuta de atunci).
Răspunsul a fost peste toate așteptările. Mii de cititoare au descris mai întâi în scrisori, apoi în mii de anchete ororile din spitalele, în care în loc să fie ajutate, treceau prin suferințe suplimentare. Pentru că nașterea, aparent cea mai frumoasă clipă din viața unei femei, amintea atunci mai degrabă ritualurile existente în închisori: despărțirea de cei dragi, îmbrăcăminte umilitoare, țintuirea la pat, luarea copilului, urlete către femeile care nășteau, umilirea … Cine își mai aduce aminte de asta?

Aveam un slogan perfect, postulate clare. Însă toate aceste lucruri nu ar fi fost îndeajuns, dacă nu am fi avut acel plan perfid de a compara reclamațiile femeilor cu evaluarea spitalelor. În editițiile următoare ale „Ghidului” am evaluat cum se naște în câteva sute de spitale, câtă libertate și cât de multă inimă (căldură umană) oferă acestea. A început rivalitatea, au început să intre în joc ambițiile medicilor și regulile pieței.”

Această acțiune nu s-a încheiat însă numai la rivalitatea dintre spitale, mai târziu a apărut organizația care a întreprinse acțiuni politice, pentru ca pentru condițiile mai bune să apară și garanțiile juridice corespunzătoare.

Părinții persoanelor LGBT – punerea în mișcare a sentimentului de solidaritate și empatie la persoanele, care nu au nimic în comun cu această problemă și ajungerea cu aceste cunoștințe la persoanele care sunt în situații asemănătoare
Campania Împotriva Homofobiei este o organizație care strânge în jurul său persoane neheteronormative. Nivelul de acceptare față de acest gen de distingere este în Polonia destul de scăzut, și cu toate acestea munca continuă de peste zece ani precum și prezența persoanelor LGBTQI în mass-media și în timpul paradei egalității – a marșului anual, au dus la apariția unei conștiințe sociale mai ridicate cu privire la existența unui astfel de grup și la nevoile lui. Însă adevărta cotitură în ceea ce privește ridicarea nivelului de acceptare s-a dovedit a fi mișcarea de alianță, în cadrul căreia au fost cooptate nu numai celebritățile și prietenii, dar grație căreia s-a atras atenția în primul rând asupra părinților persoanelor LGBTQI.
În cadrul campaniei

Părinți – prindeți curajul să vorbiți” –  -părinții s-au fotografiat alături de copiii lor, au înregistrat filme, în care au povestit cum au aflat despre faptul că, copilul lor este neheteronormativ, au venit în cadrul programelor de televiziune, au scris scrisori. Această campanie urma să ajungă la părinți. Deoarece una dintre cele mai mari probleme și suferințe pentru persoanele LGBT o reprezintă frica de a își recunoaște orientarea în fața părinților.

Rodzice i dzieci LGBT

Un fragment dintr-o scrisoare:

Numele meu este Jolanta – 54 de ani.
Ora 5.45 nu mai dorm de la ora 3, am în minte cuvintele lui Piotr, care sâmbătă noaptea, pe 22 decembrie s-a așezat lângă mine și mi-a spus „Mămico, sunt gay”. Mi s-a făcut negru în fața ochilor, lumea s-a învârtit în jurul meu, o clipă de meditație, L-am privit și L-am îmbrățișat cu putere. S-a lăsat liniștea, o liniște lungă …… Simțeam respirația fiului meu și o îmbrățișare foarte puternică. După o clipă am spus: Dragul meu, ești băiatul meu, nu pot să te părăsesc, pentru că în caz contrar Te pot pierde, liniște, lacrimile curg pe obraji. Știam că trebuie să Îl accept și știam cine este, altfel Îl voi pierde. Din nou liniște, după o clipă fiul meu mi-a spuns: „Mi-a fost atât de teamă de cum o să reacționezi, mi-a fost teamă de ce o să spui, dacă nu te vei ridica și vei pleca, iar eu voi rămâne singur. Mi-a fost teamă că vei pleca, mă vei părăsi, voi rămâne singur.

Implicarea grupului, în numele căruia acționăm sau a aliaților lui poate fi provocată în mai multe moduri. Trebuie însă să știm care este locul acestei acțiuni în strategia noastră.

W activitatea de advocacy construirea de mișcări de alianță sau expunerea problemei slujește în primul rând faptului, pentru ca apoi să fie mult mai ușor realizate acțiunile politice. Câteodată însă pur și simplu poate sluji la îmbunătățirea situației grupului nostru, iar efectul susținerii va aduce rezultate de-abia peste ceva timp.

Temă pentru acasă:
Comentează – dacă ați întreprins vreo acțiune asemănătoare și cum ați folosit-o – descrie cazul și pune niște linkuri atașate la materialele prezentate. Dacă nu ați întreprins acțiuni asemănătoare – și-a venit în linii mari, vreo idee? În fiecare dintre cazuri scrie cine urmează să se implice, în ce scop și cum poate fi folosit acest lucru într-o strategie mai largă care să genereze schimbările dorite. Despre ce fel de schimbări ar fi vorba? Mărimea răspunsurilor trebuie să fie de 3000 de semne. Trimite răspunsul la adresa: katarzyna.batko@watchdogpoland.pl.

← în urmă Metodele sociale            Introducere la curs          următor   Metodele politice 

belka z logami

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

About Us
Systemic project
Watchdog activities

See latest activities in Poland

Strona używa ciasteczek. Polityka prywatności